Gelozia, despotul din umbra iubirii

Gelozia este iadul iubirii rănite.

John Milton

Un zeu mai puțin cunoscut din mitologia greacă este Phtonos, fiul zeiței nopții, Nyx și al lui Dionysos, zeul vinului, al extazului și fertilității. Ce fel de personaj se poate naște oare sub clar de lună, în brațele fascinantului și misteriosului întuneric, în mrejele beatitudinii, ale trăirilor ce ne exaltă spiritul și trupul deopotrivă? Chiar personificarea geloziei și a invidiei, cel ce avea să fie perechea lui Nemesis, zeița răzbunarii, puterea sa fiind atât de mare, încât a influențat și întunecat judecata nu numai a muritorilor, ci chiar pe cea zeilor din Olimp, care cădeau adeseori pradă efectelor geloziei distructive și cunoșteau, adeseori, tragicul final al anihilării obiectului iubirii.

Gelozia, o trăire complexă care înglobează o suită întreagă de sentimente, manifestându-se ca frică, furie, neliniște, tristețe, invidie, neputință, teamă de pierdere, însingurare, iar lista poate continua.

Gelozia
Ilustratie, Aykut Aydodgu

Comportamentul gelos ne oferă indicatori clari cu referire la propria structură psihică și la tiparul de relaționare, fiind mai mult despre noi înșine decât despre partener. Cu siguranță partenerul își are propriul rol în ecuația complexă a acestui mecanism, dar este adeseori doar un personaj din tranșeele relației de cuplu. Deși prin intrarea într-o relație cu o altă persoană căutăm paradisul pierdut, observăm că relaționarea  seamănă mai degrabă cu o veritabilă luptă  prin care căutăm să ne securizăm prin orice mijloace obiectul dorinței noastre, să îl posedăm total și să ne anihilăm competiția.

Din fericire, nimeni nu poate poseda cu adevărat o altă persoană, iar înțelegerea acestui fapt, ne poate face să observăm că frumusețea relației constă tocmai în faptul că membrii cuplului  aleg să fie împreună și să construiască edificiul solid al iubirii mature, în ciuda tuturor celorlalte opțiuni și miraje pe care viața le oferă.

Atitudinile față de gelozie sunt din cele mai diverse și nuanțate, variind de la vehementa negarea a experimentării geloziei, la îmbrățisarea ei totală – fiind considerată indispensabilă, ca element ce atestă autenticitatea și profunzimea poveștii de dragoste. Extremele sunt întotdeauna problematice și ridică o serie de semne de întrebare. O anumită doză de gelozie este normală, dar atunci când pune stăpânire pe noi și ne întunecă vederea, transformându-ne în adevărați prădători și torționari, devine otrava pe care o administrăm susținut relației de cuplu.

Atunci când privim gelozia în ochi, ne putem conecta la tulburătoarele temeri care i-au dat naștere: teama de a nu fi văzuți în mod autentic, teama de abandon, teama că nu suntem suficient de buni, că nu merităm iubire, punându-ne în lumină propria noastră dependență de obiectul afecțiunii noastre.

Cu cât mai puternică este foamea de iubire, cu atât mai greu este de satisfăcut, iar dorința de a poseda nu cunoaște limite, în încercarea neobosită de a ne securiza relația și propriul statut – de partener adulat, de unic posesor al cheilor ce deschid porțile universului interior al persoanei iubite.

closer

Dragostea privată de libertate este doar o iluzie, împiedicându-ne să ne bucurăm de o relație, autentică, satisfăcătoare, care să ne faciliteze demersul devenirii de sine. Ne aflăm permanent într-o încercare asiduă de a deveni persoane complete, căutând un partener care să bandajeze rănile dobândite pe parcursul vieții, să ne iubească în ciuda defectelor și slăbiciunilor noastre, să ne fie alături necondiționat, proiectând pe el părți din noi înșine, ce se cer a fi integrate.

Conceptul de anima și animus a fost dezvoltat de către Carl Gustav Jung, în parte, pentru a explica mecanismul îndrăgostirii și atracția față de sexul opus, pe care proiectăm părți din sufletul nostru. În fiecare bărbat există elemente feminine, la fel cum în fiecare femeie există elemente masculine, care sunt uneori dificil de cunoscut și conștientizat din cauza stereotipurilor culturale.

În 1925, în eseul său despre căsătorie, Jung afirma: “Fiecare bărbat poartă dintotdeauna în sine imaginea unei femei, nu imaginea acestei anumite femei, ci a unei anumite femei.” Mai mult decât atât, femeile poartă cu ele imaginea eternă a masculinului. În același text, Jung vorbește despre proiecția animei și a animusului în termeni de “fascinație” și “îndrăgostire” de celălalt, ceea ce reprezintă uneori o temelie sănătoasă pentru o relație. Însă, de cele mai multe ori, aceste stări iau naștere din emoții foarte vechi și profunde din psihic, din fanteziile asociate acestora, provocând probleme din cauza idealizării, neîmplinirii sau dezamăgirii trăite, cu toate că aceste experiențe sunt înțelese adesea de cel care le trăiește ca fiindu-i destinate să se întâmple, ca fiind “soartă”.

Atunci când vom integra aceste părți din noi, când nu vom mai cădea pradă propriilor proiecții și demonilor, care se nasc din propriile vulnerabilități, zămisliți în negura nopții și a amăgitoarei beatitudini, din vâltoarea erosului ce ne promite reîntoarcerea în Paradisul pierdut, vom putea relaționa mai autentic, conștient și ne vom putea elibera din temnița geloziei.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s