Depresia – o vizită de la doamna în negru

A experimenta noaptea neagră a sufletului, iată o metafora universală întâlnită în numeroase culturi pentru a descrie copleșitoarea experiență a depresiei, a lipsei de speranță care apare uneori în viețile noastre. Un punct de vedere cu care am rezonat profund este viziunea lui Carl Jung despre această maladie, care în zilele noastre a devenit, din păcate, o adevărată epidemie.

Cifrele la nivel global sunt cutremurătoare, la fiecare minut care trece, două persoane își pierd viața din cauza depresiei. Este estimat că mai mult de 300 de milioane de persoane suferă în acest moment de tulburare depresivă.

spring_depression_by_33_3-d35kcok
Depresie de primăvară de Sara Buccellato

Deconectați progresiv de Sinele nostru, alegem tot mai des să privim în afară, am părăsit profunzimile propriei interiorități în detrimentul unei societăți moderne, profane, dominată de tehnologie, promotoare a unei superficialități amețitoare. Ne dorim din ce în ce mai mult să fim văzuți și ne agățăm de promisiunile unei clipe efemere de glorie, de posesiuni, uitând în goana asiduă de propriul nostru suflet, sufocat sub greutatea ambalajelor cotidiene strălucitoare.

Imaginea pe care Jung o propune referitor la depresie este aceea a unei misterioase vizitatoare: “Depresia e ca femeia în negru. Dacă apare, nu o alunga. Invit-o înăuntru, roag-o să se așeze pe scaun, trateaz-o ca pe un musafir și ascultă ce are de spus.” Simptomele sunt privite ca un indicator de preț care ne pot fi un veritabil ghid pe drumul vindecării. Scopul apariției lor este chiar acela de a iniția schimbarea necesară restabilirii echilibrului interior pentru a aduce starea de bine în viața noastră.

De exemplu, stările depresive ca: oboseala, dezinteresul crescut pentru activitățile cotidiene, incapacitatea de a ne bucura de lucruri care înainte ne făceau placere, de a lucra și tendința progresivă de a ne închide în noi, de a ne retrage social, care poate merge până la dezinteresul total pentru aspectul fizic sau igienă, au ca scop îndepărtarea noastră de tot ce ține de exterior și de a ne forța să privim către interiorul nostru. Cauzele sunt atât de variate, pe cât de diverse sunt sufletele. Nu tratăm simptomul, ci persoana. Uneori căutăm cauzele în copilărie, iar alteori situația de moment este cea care dă nastere depresiei.

jordon-conner-438073-unsplash

Simptomul nu este așadar ceva exclusiv negativ, ci motorul schimbării, al reorientării energiei noastre de la exterior către sondările profunzimilor personale. Depresia ne constrânge către conștientizare. Iar lărgirea conștientizării ne duce către benefica lărgire a personalității noastre. Abordarea corectă a depresiei și începerea unui proces terapeutic de analiză personală nu numai că ne vor ajuta să scurtăm noaptea sufletului, să întâmpinăm zorii și lumina cunoașterii, dar ne vor facilita pe termen lung, parcurgerea drumului propriu prin descoperirea și punerea la îndemână a resurselor personale.

Potrivit lui Jung, scopul și menirea vieții sunt clădirea “personalității complete”. Ce înseamnă mai exact acest lucru? Totalitatea personalității este realizată atunci când stabilim o legatură constructivă între conștiința și inconștientul nostru, ce duce la o desfășurare armonioasă a vieții noastre psihice. Atunci când instanțele psihice lucrează în favoarea noastră, atunci când sabotorii se transformă în prieteni și vom fi cu adevărat regizorii propriului “destin”.

Acest proces nu este însă unul facil, ci presărat cu propriile lui provocari, dar și satisfacții pe măsură. Este un sinuos și frumos “drum parcus în doi”, între pacient și terapeutul său. Omul are nevoie de un celălalt pentru că vindecarea rezidă în relație, este punerea în scenă a acelui “reparațio” după care tânjim mulți dintre noi.