Să ne cunoaștem propria umbră

Pentru a face cunoștință cu umbra, este necesar să o cunoaștem prima dată pe sora ei, Persona. Persona și Umbra s-au aflat întotdeauna într-o puternică rivalitate. Așa cum se întâmplă adeseori cu oaia neagră a familiei, Umbra a fost renegată, exilată.

Persona este imaginea pe care o construim încă de la începutul vieții, ceea ce ne-am dori să fim și cum dorim să fim percepuți de lume. Este mantia noastră psihologică, masca pe care o purtăm zi de zi, care mijlocește între adevăratul nostru sine și mediul nostru, așa cum îmbrăcămintea noastră fizică prezintă o imagine celor pe care îi întâlnim. Am putea spune ca este idealul personal către care tindem.

În contrast cu persona, se conturează o nouă entitate. În esență, umbra este acea parte din noi pe care nu o putem cunoaște sau vedea cu ușurință. Dar lucrurile sunt rareori simple.

Undeva devreme pe parcursul vieții noastre, la început de drum, mâncăm unul din minunatele roade ale pomului cunoașterii, lucrurile se separa în mod inevitabil în bine și rău și începem procesul prin care ne formăm propria umbră; iar viața noastră se divide. În eforturile noastre de a ne adapta și integra în familie și societate, începem să ne administram caracteristicile, trăsăturile personale în cele care sunt acceptabile pentru societatea noastră și cele care trebuiesc îndepărtate.

Acest lucru este minunat și necesar și nu ar exista un comportament civilizat fără această sortare a binelui și a răului. Dar caracteristicile refuzate și inacceptabile nu dispar; ele se acumulează treptat în colțurile întunecate ale personalității noastre. Când au fost ascunse, îngropate pentru o perioadă îndelungată, acestea capată o viață proprie –astfel ia naștere umbra.

martino-pietropoli-175599

Dacă nu întreprindem în mod conștient eforturi de a o cunoaște, umbra este aproape întotdeauna proiectată asupra altora. A vedea în alții ceea ce nu putem admite despre noi înșine este ceea ce Jung numește „proiecție.“ Mintea noastră conștientă are tendința de a evita propriile noastre defecte și dorințe inacceptabile, așa că amplificăm aceste defecte și dorințe în alții. Mai întâi respingem, apoi proiectăm.

Umbra este de cele mai multe ori o parte întunecată, inacceptabilă a persoanei. Dar, de asemenea, este posibil să se proiecteze trasaturi pozitive, calități, iar personalitatea conștientă devine deprivată de acestea și de potențialele lor beneficii. Este situația în care devenim admiratori fervenți ai unei personalități, ne formăm idoli – fără a bănui că ceea ce admiram de fapt sunt propriile potentialități în formă latentă, dar pe care le putem recunoaște cu succes atât timp cât ele aparțin altora.

Este esențial să ne cunoaștem și să ne acceptăm trăsăturile întunecate ale personalității, pentru că numai în acest fel ele pot fi înțelese, acceptate și integrate pentru a putea trăi în armonie cu noi înșine. Binele și frumosul absolut sunt himere, utopii după care vom alerga în zadar. Suntem ființe complexe, alcătuite atât din umbre, cât și din lumini – ființa noastră autentică este pictată atât în tonuri calde, cât și reci, atât din nuanțe pastelate, cât și din griuri colorate intens. Completitudinea la care tindem poate fi atinsă numai prin asimilarea și împăcarea contrariilor propii, iar oamenii din jur –nemaifiind purtători ai proiecțiilor noastre vor fi priviți prin lentile care nu mai distorsionează atât de puternic. Și astfel se conturează un început al alcătuirii propriei rețete a fericirii.

”Nu atingi iluminarea dacă îți imaginezi jocuri de lumini, ci doar dacă poți conștientiza întunericul.” C.G. Jung