Întâlnirea cu propriul suflet

Intalnirea cu propriul suflet

A vorbi despre temerile, sentimentele și obiectivele voastre cu o alta persoana este o actiune puternică, eliberatoare si aducătoare de insighturi. Cum alegem însă interlocutorul potrivit? Psihologii sunt instruiți să nu ne judece, să păstreze confidențialitatea și ne pot ajuta să stabilim o nouă strategie pentru viața noastră.

Cum știm că avem nevoie să apelam la un specialist? Uneori este sentimentul vag că ceva nu mai este ca înainte, nu ne mai simțim ca noi înșine, sau poate fi chiar mai mult decât atât – de exemplu, ne-am confruntat în ultima perioadă cu evenimente tulburătoare care ne-au destabilizat din punct de vedere emoțional, ajungând chiar până în punctul în care nu mai putem funcționa așa cum ne-am dori în familie sau societate. Printre semnele mai subtile s-ar putea enumera stări ca: dorința de a dormi mai mult sau mai puțin ca de obicei, dorința de retragere socială, apetit crescut sau scăzut, irascibilitate crescută, lipsa de speranță, sentimente de vinovăție care nu ne dau pace sau o tensiune crescută ce ne împiedică să ne bucurăm de viață, iar lista poate continua.

Este important să conștientizăm faptul că, deși toate aceste elemente perturbatoare – pe care psihologii le numesc “simptome”, sunt de fapt purtătoare de sens.  Simptomul este semnalul de alarmă care ne indică faptul că ceva esențial din viața noastră nu este în ordine. Adeseori, suntem tentați să negăm caracterul lor esențial psihologic și să le abordam dintr-un punct de vedere poate prea rațional sau să le atribuim o semnificație eronată, găsind pretexte. Așa cum Jung spunea, de cele mai multe ori, „Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea față în față cu propriul lor suflet.”

Totul nu e chiar atat de negru și pustiu. Frica și durerea sunt de fapt unii dintre cei mai buni profesori pe care i-am putea avea, pentru că ne permit să ne cunoaștem dinspre interior spre exterior. Ne permit să intrăm într-un contact autentic nu noi înșine, cu sufletul nostru. Noaptea întunecată este de fapt un precursor al transformării noastre, al găsirii sensului, o etapă importantă, îmbogățitoare și necesară atunci când trecem printr-o perioadă profundă de tranziție.

Scufundarea în abis este necesară, asemenea simbolului antic al uroborusului (șarpele care își înghite propria coadă, autodevorându-se, formând cu ajutorul corpului un cerc) ne aflăm permanent într-un proces de transformare interioară – și stă în puterea noastră să decidem dacă acesta va fi unul pozitiv sau negativ. Dacă drumul pe care am pornit ne va ajuta să ne împlin potențialitățile și să devenim “persoane complete”. Să îmbrățișăm calea evoluției și nu a declinului – să ne hrănim propriul suflet.

“Din punct de vedere al zeilor, această lume nu e mai mult decât un joc de copil; este sămânţa aruncată în pământ, pură potenţialitate. Întreaga lume a conştiinţei noastre este doar o sămânţă a viitorului.” Carl Gustav Jung

Intalnirea cu propriul suflet